Despre facultate

Ok... da... mai e putin din vacanta si am inceput sa ma gandesc mult la faptul ca incepe scoala si ca trec a 12a.
Sunt fericita ca vara asta am aflat la ce facultate vreau sa ajung. A fost un proces greu pentru ca de mica mi-am dorit sa ajung la Academie la politie, dar am aflat ca nu pot intra din cauza unui semn de pe fata. Mda... si am trecut printr-o perioada de vreo 2 ani in care m-am razgandit in privinta facultatilor de o mie de ori.
Dar acum sunt fericita pentru ca am gasit portita de care aveam nevoie: Facultatea de sociologie si asistenta sociala. De ce facultatea asta? Pentru ca din anul II cand se alege profilul, am posibilitatea de a alege modulul de devianta si criminalitate. It's right up my alley!
M-am interesat in legatura cu admiterea: 50% media de la bac si 50% examenul de admitere. Materiile pentru examen sunt psihologie, sociologie, algebra si economie. Eu oricum o sa dau bacul la cea din urma asa ca la admitere o sa dau tot economie.
Asa... ce ar mai fi de spus...
M-am uitat si pe programa lor, incepand cu anul II pe modulul care il vreau eu... si arata cam asa:
ANUL II
DISCIPLINE OBLIGATORII COMUNE PE AN DE STUDII
1. Istoria sociologiei universale
2. Istoria sociologiei româneşti
3. Paradigme ale sociologiei
DISCIPLINE OBLIGATORII PE DIRECTIE DE STUDIU
4. Sociologia dreptului
5. Sociologia deviantei si criminalitatii
6. Control social si sanctiuni penale.Elemente
de sociologia pedepsei
7. Justitie penala si justitia restaurativa

ANUL III
DISCIPLINE OBLIGATORII PE DIRECTIE DE STUDII
1. Sociologia violentei familiale
2. Medierea conflictelor familiale si penale
3. Sociologia victimei
4. Elemente de sociologie penitenciara

Altceva nu stiu ce as mai putea spune in afara de faptul ca anul asta am de gand sa imi dau toata silinta sa invat pentru ca vreau neaparat sa intru la sociologie si poate daca ma chinui indeajuns intru si la fara taxa (chiar cred ca am sanse).
Anyway... abia astept. In sfarsit am gasit ceea ce imi place.

Ochii verzi...

As vrea sa am ochii verzi. Nu-i asa ca imi sta bine? :D

M-am saturat de drame

E prea mult pentru mine deja. Nu pot sa continui in halul asta pentru ca o sa clachez la un moment dat. Asa ca singura solutie care o vad e sa devin pasiva. Nu ma mai intereseaza de cei din jur si de toate cacaturile care se intampla. Vreau sa ma gandesc doar la mine si atat. Si ce daca devin egoista? Daca asta ma va ajuta sa nu mai plang in fiecare noapte e perfect ok. Plus ca vine a 12a. Chiar n-am chef si nevoie de drame in clasa a 12a.
Prieteni probabil ca o sa pierd acum... dar e la fel de probabil sa nu ii pierd daca imi sunt prieteni cu adevarat si o sa reuseasca sa inteleaga.
Cam asta e. Nu vreau sa ma mai consum pentru ca imi este clar ca m-am consumat degeaba pana acum.

Nepasare

Marfarul cu cele 300 de tone de nepasare a ajuns in sfarsit la destinatie. Nu imi mai pasa; de nimic!

Am obosit

De la atata gandit pur si simplu am obosit. Situatia din familia mea pur si simplu m-a extenuat si nu sunt in stare sa ma gandesc la altceva sau sa rezolv alte probleme. Pur si simplu nu mai am rabdare si forta ca sa ma gandesc la altceva.
Sunt cu psihicul la pamant si singurul lucru care mi-l doresc este sa am prieteni in jurul meu. Lucru care din pacate nu prea se intampla. Ceea ce e pacat. Acum cand am mai multa nevoie de ei doar 2 au iesit la lumina. Restul... :|
Incerc sa iau lucrurile asa cum vin... pas cu pas... de pe o zi pe alta...
Altceva nu stiu ce sa fac.

Romance

Imi doresc asa ceva... un dans, eventual si un trandafir. Vreau sa iubesc si sa fiu iubita... merit asta!

Divort?

S-ar putea.
Se pare ca mama in sfarsit se gandeste serios si la varianta asta. Nu stiu daca se va intampla sau nu... dar sincer eu imi doresc asta. Provoaca prea mult rau.

Cumpar nepasare

Azi m-am trezit, l-am sunat pe M. si am plecat de acasa. Am stat cu el pana pe la 1, mi-a prins bine. M-a linistit si chiar am si zambit. Apoi m-am intalnit cu E. si am mers la F. acasa unde ne-am uitat la "The Simpsons". Am ajuns acasa pe la 6. Tata m-a ignorat cand am intrat pe usa si l-am salutat. Perfect din punctul meu de vedere. Eu m-am simtit bine azi. Am fost inconjurata de prieteni si am reusit sa uit pentru putin timp sa uit de fiinta aia oribila pe care ar trebui sa o numesc tata.
Maine e de munca. Cat pot sa ma bucur. Maine o sa ma relaxez. Nu o sa fiu nevoia sa ii vad mutra sau sa ii vorbesc. De ar ramane acolo si nu s-ar mai intoarce...

Sper sa mori in somn!

Il urasc!!! Si mi-e rusine ca trebuie sa il numesc tata.

M-a injurat, a vrut sa dea in mine (bine ca am reusit sa ma feresc), pe mama a bruscat-o si a aruncat cu o sticla de bere dupa ea, sor-mea e in stare de soc si abia daca vorbeste, iar eu nu mai pot nici sa plang. Nu mai simt nimic.
A urlat ca descreieratul, a trantit si a injurat. Mi-e frica de el... atatia ani ne-a abuzat din punct de vedere psihic. Si uneori mi-e frica de el si fizic... reactioneaza ciudat si nu stii cand ii vine sa arunce cu ceva dupa tine sau sa ridice mana.
Il urasc!!! Si tot ce stiu acum e ca vreau sa plec de acasa... urgent... deja o persoana m-a refuzat... :|... si am apelat la M. Nu stiam la cine altcineva sa apelez. Maine ma intalnesc cu el sa vad ce optiuni am... momentan nu ma simt in stare sa gandesc.
Vroiam doar sa ma descarc... acum ca am iesit din starea de soc.

Ma asteapta o noapte alba :|

As vrea sa nu-mi mai pese

As vrea sa fiu pasiva la ceea ce mi se intampla, nu doar sa ma prefac. Chiar as vrea sa nu imi mai pese!!
De parca nu am destule pe cap, mai trebuie sa ma enerveze si el cu cretinatatile lui. Cat de mult pot sa-l urasc. Uneori mi-e rusine sa zic ca e tatal meu.

Fucked up

I-am spus ca ar fi mai bine sa nu ne mai vedem. E mai bine pentru toata lumea asa.
Ma simteam ca si cand as duce o viata dubla si nu pot sa fac asta. Si ma simteam atat de vinovata fata de R. Vinovatie care lovea atunci cand eram acasa. Si nici cu M. nu puteam sa ma simt bine. Prietenia cu R. si-asa e pe piuneze.
E prea aiurea totul si nici unul din noi nu era fericit. :|

Ma chinuie talentul

Primele mele fotomanipulari.
Enjoy

Eyes 4 - Time

Time Flower

Vampire

In nici un caz

... nu o sa se termine asa. Nu pot sa accept finalul asta.

Nu mai conteaza

Nu credeam ca o sa ma doare cuvintele astea atat de rau. Nu credeam ca o sa mi le zica chiar ea. Nu credeam ca o sa-mi rasuceasca cutitul in rana. Si nu credeam ca o sa-mi zica ca am pierdut-o chiar si atunci cand incerc sa indrept lucrurile si nu cer decat a doua sansa. Mi-am recunoscut greseala si mi-am asumat-o. Acum vreau doar sa-mi dea ocazia sa o si indrept.
I-am zis ca nu vreau sa renunt la o prietenie de atatia ani pentru un tip... chiar daca imi place extrem de mult si m-am atasat foarte mult de el... il las si ii zic sa isi vada de viata lui pentru ca ea e mai presus.
Dar nu mai conteaza... nu? :|

...

As scrie atat de multe si totusi nu vreau sa scriu nimic.
As vrea sa urlu tot ce simt si ce gandesc, dar nu pot sa o fac pentru ca as rani prea multa lume... de la familie pana la prieteni.
As vrea sa nu mai fie taica-miu un cretin.
As vrea ca mama sa fie o femeie mai curajoasa.
Il vreau pe M. dar fara sa o pierd pe R.
O vreau pe R. dara fara sa il pierd pe M.

Imi vreau zambetul inapoi

Nu asta am vrut sa se intample

Ma simt vinovata... groaznic de vinovata.
M-am apropiat mult prea mult de M., mai mult decat ar fi trebuit. R. a fost cu M. si stiam ca inca il mai place... dar... il plac si eu, chiar foarte mult.
E prea complicat... si ma simt atat de vinovata fata de R. dar in acelasi timp ma simt atat de bine cand ma gandesc la M.

Imi pare rau R. :(

La multi ani Raluca!

Azi e oficial ziua ta, 19 August 2007... 18 ani.
Ieri te-am sarbatorit... am cantat, am dansat, am ras, te-am chinuit cu ideile noastre si cadourile, te-am imbratisat, te-am pupat... cel mai simplu spus... ieri ti-am aratat cat de mult de iubim... si chiar te iubim.
Sa fim prietene la fel de bune si cand vom implinii 60,70,80.... 100 de ani. Sa fii sanatoasa iubita... si sa ti se indeplineasca toate dorintele pentru ca meriti.

De Ziua Marinei/ Sf. Maria

N-am chef sa povestesc ce s-a intamplat aseara... sunt mahmura si mi-e lene.
Asa ca mai bine va mai ofer spre privire cateva poze de pe deviant... ca de altceva nu ma simt in stare momentan.

Poze

Am mai pus cateva poze pe deviantart.... sper sa va placa

Please take me home... and I did

The new me or something

And I present you.... Roni :)

Vechiul blog

Azi noapte am citit o buna parte din insemnarile din vechiul blog (si asta pentru ca nu am mai fost la Folk You). In mod ciudat mi se parea ca le-am scris pe toate ieri. Rani deschise.
Ce diferita eram... naiva...
Ma gandesc cum as putea sa-l redeschid cumva... da stiu... ma agat de trecut in loc sa privesc inainte.

roxxy_pustoaik eram :)

Vreau la Folk You!

Vreau neaparat sa merg. Si cred ca o sa merg pana la urma. Vreau sa il conving pe tata sa ma duca cu masina. Cred ca o iau si pe mama... ii place mult folkul.
Sa vad cum ma descurc cu taica-miu si cu banii... dar VREAU SA MERG!

Vineri, 10 august
1. Dinu Olăraşu
2. Adrian Sărmăşan
3. Maria Gheorghiu
4. Victor Socaciu
5. Florin Chilian
6. Heidi Shmidt
7. Zoia Alecu
8. Mircea Florian
9. Mircea Baniciu

Dupa o mica pauza

A trebuit sa imi revin dupa socul pe care l-am avut acum cateva zile.
P. si-a dorit din tot sufletul sa imi demonstreze ca e un cretin. Asa zisa boala grava de care suferea e de fapt ceva minor... si ca sa puna capac mi-a facut o propunere: ca sa o expun pe scurt m-a intrebat daca vreau sa fim "fuck buddies". Ma mir ca nu l-am pocnit. Nu stiu cum de m-am stapanit.
E interesant faptul ca dupa mai bine de 2 ani abia acum si-a dat arama pe fata.
Oricum... nu vreau sa ii mai vad fata.

Arta disimularii

Am invatat sa zambesc atunci cand vreau sa plang... am invatat sa rad cand de fapt sunt furuioasa. Dar in acelasi timp am invatat sa plang fara sa scot un sunet, las lacrimile sa curga si nu mai simt nimic. Nu mai pot sa plang nici pentru mine.
E trist. Cand e vorba de P. nu mai pot sa simt sau mai de graba nu mai stiu sa simt. Ma intalnesc cu el si ii zambesc atat de dragut si aproape natural chiar daca as vrea sa il sarut sau sa il strang in brate. Am invatat sa imi blochez lacrimile undeva in adancul sufletului ca el sa nu le mai vada.
As vrea sa nu ma mai respinga si sa priceapa ca vreau doar sa ii fiu aproape ca o amica daca mai mult nu se poate.

Era clar, nu?

Puteam sa jur ca iar o sa zica nu... si totusi am zis sa intreb.
De data asta a fost mai urat decat pana acum, ne-am certat. Mi-a zis sa ii respect decizia si gata... sa nu mai insist.
Nu stiu ce sa fac... stiind ceea ce stiu fiecare particica a corpului meu imi spune sa nu renunt pentru ca are nevoie de cineva langa el chiar daca el incearca sa se izoleze. Dar in acelasi timp ma intreb daca are rost, daca rezist si daca nu cumva chiar ar trebui sa-l las in suferinta lui si sa ii respect decizia.
Nu mai stiu ce sa fac... stiu doar ca acum vreau sa ies din casa...

ora 1:15 pm

La cel tarziu 2 o sa il sun.
Pretextul meu: sa ne uitam la formula 1 impreuna
Sper sa nu se incapataneze iar si sa gaseasca scuza ca sa nu ne intalnim. As vrea sa nu ma mai respinga si sa realizeze ca s-ar putea sa fiu printre putinele persoane care vrea sa fie langa el indiferent de ce se intampla si ca il pot accepta asa cum e.

Pretextul lui: "nu vreau sa stai langa mine si sa suferi... nu o sa iti pot oferii ceea ce iti doresti"
Ma enerveaza faptul ca e de inteles de spune lucrurile care le spune. Dar nu pot sa le accept. Poate gresesc pentru ca nu ii accept decizia de a ne despartii... dar nu pot sa fac asta acum, cand am aflat de unde ii vin lui gandurile astea si de ce s-a purtat cum s-a purtat in ultima vreme. Pur si simplu nu pot si nu pot sa accept asa usor sa ma dau batuta.

Viata-si bate joc de noi

Iar s-a sucit situatia intre mine si P.
Nu este nici vina lui, nici vina mea dar pe el il afecteaza cel mai rau. Sufera si ma respinge... exact acum cand are cea mai mare nevoie de mine. Dar i-am zis ca nu scapa asa usor... o sa fiu langa el si nu ii cer o relatie, ii cer doar sa ma lase sa fiu langa el. Nu m-as ierta niciodata daca l-as lasa acum balta. Si stiu ca o sa imi fie groaznic de greu pentru vrea sa se izoleze, dar nu pot sa-l las singur. Nu pot sa-l las sa-si faca mai mult rau singur.
La dracu cu toate... chiar nu merita tot ce ii se intampla :|

Do you need a couch?

Am gasit un site extraordinar.
Pentru cei carora le place sa calatoreasca prin toata lumea CouchSurfing ofera ceva in plus: posibilitatea de a cunoaste oameni noi, chiar de a dormi cateva nopti pe canapeaua lor. E o oportunitate extraordinara de a vedea locuri noi fara a fi nevoit sa intrebi orice om care trece pe langa tine cum sa ajungi acolo sau ce ai de vazut prin zona.
Mi se pare extraordinar... chiar se pot lega niste prietenii frumoase in felul asta.
Check it out!