Arta disimularii

Am invatat sa zambesc atunci cand vreau sa plang... am invatat sa rad cand de fapt sunt furuioasa. Dar in acelasi timp am invatat sa plang fara sa scot un sunet, las lacrimile sa curga si nu mai simt nimic. Nu mai pot sa plang nici pentru mine.
E trist. Cand e vorba de P. nu mai pot sa simt sau mai de graba nu mai stiu sa simt. Ma intalnesc cu el si ii zambesc atat de dragut si aproape natural chiar daca as vrea sa il sarut sau sa il strang in brate. Am invatat sa imi blochez lacrimile undeva in adancul sufletului ca el sa nu le mai vada.
As vrea sa nu ma mai respinga si sa priceapa ca vreau doar sa ii fiu aproape ca o amica daca mai mult nu se poate.